Doi balauri în învățarea unei limbi străine - nerăbdarea și împrăștierea

Cînd cineva vrea să învețe o limbă străină pînă la cel mai bun nivel posibil  poate crede că cele mai mari obstacole sînt gramatica, vocabularul, înțelegerea interlocutorilor sau pronunția. În realitate, nu atît elementele constitutive ale limbii sau capacitatea intelectuala a studentului de a asimila noțiuni și abilități sînt cele mai mari obstacole, cît propriile emoții și preconcepții despre ce anume din aceasta, cum și în cît timp ar trebui  învățat. Două dintre capcanele sau blocajele cu care studentul se poate confrunta sint nerăbdarea și împrăștierea.

Între 6 si 12 luni de cînd se implică serios în studiu, adesea, oamenii încep să își piardă răbdarea. Ei pot avea pe rind una sau mai multe din următoarele impresii:

• că nu au avansat destul pentru efortul și timpul investit
• că nu mai avanseaza cît “ar trebui”
• că nu mai avansează deloc
• că nu sînt buni la acea limbă străină
• că profesorul nu mai știe cum să-i ajute

Nu neapărat toate percepțiile de mai sus, dar foarte probabil cea mai mare parte a lor. Daca in primele 6 luni studentul a avut un simț clar al progresului, este foarte probabil ca toate aceste percepții negative – nu mai avansez , nu sint bun pentru asta, profesorul nu mă mai ajuta etc. – să fie simple iluzii. Posibilitatea ca un profesor să nu fie pregatit sau experimentat să treacă un student de la un nivel la altul există, dar este una foarte redusă dacă studentul a înregistrat un progres satisfăcator cu profesorul respectiv timp de 6-12 luni. Nimic nu împiedică studentul să schimbe profesorul, dar ar fi indicat să se gîndească bine dacă nu e o problemă de gestionare a propriilor lui emoții negative.

Sîntem oameni și e firesc să avem și așa ceva. Totuși, dacă vrem să le gestionăm bine, ar fi de dorit să evităm cîteva lucruri:

• să ne învinovățim pe noi,
• să îi învinovățim pe alții, circumstanțele –serviciul, obligațiile de familie, profesorul, etc.
• să ne pierdem interesul și să băltim într-o stare de apatie sau nemulțumire mocnită
• să acționăm haotic.

Ideal ar fi să avem capacitatea de a observa dacă nu intrăm în niște modele comportamentale ca acestea: 

• începe să îmi fie greu să mențin ora stabilită de studiu cu profesorul și sau cele pentru studiu individual, fac tot mai des anulari și reprogramări ale ședințelor.
• temele de scris, de citit, de ascultat pînă atunci interesante și stimulante, devin plictisitoare, în consecință, ramîn nefăcute.
• metoda pe care am studiat cu interes pînă la un moment nu îmi mai place, în schimb altele îmi par atrăgătoare, așa că mă arunc pe ele, de la una la alta. Lucrez intens la vocabular, eventual, și la gramatică, mult, mult, dar orice altceva mi-a spus profesorul să lucrez de la o sedința la alta.
• muncesc enorm, citesc tone de pagini, îmi scot sute de cuvinte săptămînal, ascult atent la filme și știri, ascult podcasturi, dar nu metoda sau materialele de studiu indicate de profesor, 

Trag linie și văd că nu avansez deloc sau prea puțin. Ce se întîmplă? Profesorul e de vină, viața asta stresantă e de vină, familia, serviciul, eu însumi. Gata!

Dacă observi total sau parțial acest model de reacții la tine, fă un pas înapoi și ia puțină distanță față de emoțiile tale. Nu le nega, nu rezolvi nimic reprimîndu-le, nu te debarasa de ele îniante de a intra în contact cu ele, astfel încît să înțelegi ce vor să îți spună despre tine, despre nevoile tale, despre limitele tale. Doar dacă devii conștient de mesajul lor vei putea lua distanța de stările negative și decide conștient ce faci cu ele. Nu e nimic rău să ai emoții negative.. 

Însă, de cele mai multe ori, nu ceea ce credem noi genereaza emotiile negative, frustrarea, nerabdarea, ci alte lucruri pe care ne vine mai greu să le aceptam. De pildă, în spatele nemulțumirii că nu avansez mai repede din cauza metodei, se poate ascunde teama sau rușinea că nu sînt atît de deștept pe cît credeam. 

În spatele supărării că profesorul nu face ce consider eu ca ar avea efect, se poate ascunde dificultatea de a accepta că atîta am fost eu in stare sa fac pînă acum.  Atenție, să distingem  emoțiile noastre negative de ceea ce este în spatele lor. Să le conștientizăm și să nu ne lăsăm duși haotic încolo și încoace, într-o frustrare sau încordare vană, risipind timpul prețios al vieții noastre. Dacă putem separa emoțiile negative de faptele reale, vom putea lua o decizie înțeleaptă, astfel încît să aveam cel mai bun rezultat posibil și în planul obiectivelor noastre concrete de studiu și în cel al echilibrului emoțional.