So many tenses!  

How can I remember all of them?!

Nu puțini dintre cei care învață engleza au impresia ca sînt “prea multe” timpuri verbale de reținut, prea multe terminații și auxiliare. În realitate, timpurile verbale în engleză au mult mai puține variații în ce privește auxiliarele și terminațiile decît timpurile din alte limbi străine și decît cele din română. Spun des că engleza este o limbă simetrică, inginerească –  metaforic vorbind. Engleza este o limbă mult mai ușor de învățat decît alte limbi străine, dar asta nu înseamnă că e chiar “floare la ureche”.

Oamenii găsesc timpurile dificile fiindcă se așteaptă ca ele să se suprapună întocmai peste formele timpurilor din română. Lucrurile, însă,  nu stau chiar așa.  Formele timpurilor verbale din engleză (verbal tenses) se suprapun peste sensurile timpurilor verbale din română, NU peste formele lor. Trebuie să înțelegem că englezii privesc raportarea la timp diferit față de români sau alte naționalități. Odată înțeles acest lucru, timpurile verbale devin mai ușor de înțeles, reținut și folosit. 

Voi  da un exemplu cu timpul prezent din limba româna pentru un verb care suportă aspectul continuu în engleză. Eu merg / Tu mergi/ El merge. Ei bine, traducerea depinde de context.

Deși pentru traducerea unui singur timp verbal din română- prezentul -  în engleză aveți de ales, în funcție de cum e privită acțiunea, între  3 timpuri verbale, auxilarele și terminațiile sunt aceleași indiferent cărei conjugări îi aparține verbul din română.

La Present Simple - doar la persoana a 3- singular -s/-es. (Nu e menționat în exemplul din tabel, dar la interogativ/ negativ vom avea auxiliarul DO pentru toate persoanele, mai puțin la a III-a singular unde folosim DOES. Do you go to school every day? I don’t go to school every day. Does he go to school every day? He doesn’t go to school every day.)

La Present Continuous - auxiliarele am/ are/ is și terminația –ing.

La Present Perfect Continuous – auxiliarele have been și has been și terminația - ing.

Dacă o sa spuneți : “Sunt deja prea multe auxilare și terminații!...” , puneți-vă în locul unui străin care trebuie să se gîndească mai întîi cărei conjugări îi aparține verbul românesc : infinitivul lui se termină în -a? În -ea? În -e? Sau în i sau î? Și abia apoi să aleagă terminația potrivită fiecărei persoane, acolo unde acesta există. (Engleza vi se va părea mult mai ușoară.)

*

Prezentarea de față are doar un caracter de analiză și recapitulare a unei particularități a limbii engleze. Este accesibilă celor care sînt familiarizați cu noțiunile de bază și de folos celor care le-au mai uitat și vor să și le amintească. În mod normal, timpurile verbale se prezintă în funcție de nivelul la care se află studentul. De pildă,  un singur timp verbal într-una sau două lecții pentru începători, cîte doua  timpuri verbale într-o lecție pentru intermediari, iar recapitularea mai multor timpuri se face atunci cînd studenții s-au familiarizat deja cu specificul fiecărui timp în parte.